joi, 22 aprilie 2010

E Primavara in mintea mea...


Cerul si al sau albastru infinit..verdele campului inverzit..galbenul soarelui cu dinti rasarind de departe..copaci inmuguriti..am dorul de miros de primavara..dorul razei de soare imbietoare peste crestet..sa ma simt incalzita de o dimineata calda..cu aceste geruri care mi-au intrat pana in oase..incep sa am dorinte..imi doresc sa miros a soare..
Cum bine imi spunea un amic odata, soarele e in suflet, iar tu trebuie sa-l faci sa straluceasca. Tind sa-i dau dreptate azi. Acum ca tot a venit primavara poate o sa straluceasca soarele si afara, caci in sufletul meu deja sunt cateva raze.Sînt zile si nopti,cînd fara sa stiu,fara sa vreau,chiar luptînd împotriva-mi,fac tot posibilul pentru a te ejecta din minte.Amnezia timpului trece fara a spune un cuvît,amnezia stîncii care trece peste ani si nu îsi schimba locul.Ea nu se muta,nu se desparte,ea nu traieste nici o drama,nu are deceptii.
În noapte,privesc spre cer,pe pamînt înghetul este prezent iar eu fug spre soare!Un soare cald dar nu canicular,o simpla adiere de primavara verde!Adierea unui moment,a unei clipe si zgomotul dulceag al frunzelor ce cînta-n freamat spre eternitate!
Pe un drumeag de pamînt umed,merg spre lac si ma asez pe iarba.Aici e liniste!Ma culc ascunsa printre ierburi si copaci ,aici nu ma vede nimeni!Vreau soare, dar vreau soare in sufletul meu!
Si cu ochii mici, ieri, priveam cerul care era mai senin decat de obicei, pana cand mi-am dat seama...da, chiar e primavera.
Este primavara in calendar,in fotografii, in mintea mea.
Un nou registru al intinderii de perceptie se activeaza. Incepe marea dezmortire anuala. Gandurile ninse trebuie puse in spatele dulapului de cuvinte pentru uz casnic,caci DA :Primavara e modul in care natura ne spune:
,,Sa inceapa petrecerea!’’:):):)

3 comentarii:

  1. da... primavara este ca si un nou inceput ce ne trezeste din amortire, esteuimitor cum in cateva zile dupa ce soarele a dat primele raze de primavara totul pare sa inverzeasca si sa capete culoare.
    Am putea alege sa uitam iarna sau alte lucruri care la un moment dat nu au fost asa de placuta insa uitam esentialul... nu trebui sa ne chinuim sa uitam pentru ca nu avem cum sa uitam o parte din noi... eventual putem intelege ca totul are un rost si sa alegem sa mergem mai departe.
    Cata asemanare intre viata si natura... intradevar uimitor.

    RăspundețiȘtergere
  2. esti foarte frumoasa:) imi place mult descrierea ta!ma linisteste cand iti citesc postarile :* (tonyflorin )

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai scris frumos si ai incadrat poza si mai frumos. Bravo! :)

    RăspundețiȘtergere